Promovare.Site

Marea Aral, situată între Kazahstan și Uzbekistan, era odinioară unul dintre cele mai mari lacuri din lume. Din păcate, intervențiile umane au transformat-o într-un peisaj dezolant, aproape secat. Cei care vizitează astăzi regiunea descoperă nu o mare plină de viață, ci o zonă deșertică presărată cu epave de nave ruginite și urme ale unui ecosistem pierdut.

Marea Aral – de la o oază de viață la un deșert uscat

Până în anii ’60, marea Aral era un ecosistem bogat, unde trăiau peste 20 de specii de pești, numeroase păsări și mamifere acvatice. Pescuitul era una dintre principalele industrii din zonă, furnizând hrană și locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni.

Însă, odată cu proiectele sovietice de redirecționare a râurilor Amu-Daria și Sir-Daria pentru irigații agricole, nivelul apei a început să scadă rapid. Astăzi, peste 90% din suprafața sa originală a dispărut, iar ce a mai rămas este împărțit în două lacuri mici, unul în Kazahstan și unul în Uzbekistan.

Ce viețuitoare mai găsim în marea Aral?

Pe măsură ce salinitatea apei a crescut din cauza evaporării, majoritatea speciilor de pești au dispărut. Cu toate acestea, în partea nordică, numită Mica Mare Aral, unele specii au reușit să supraviețuiască datorită eforturilor de refacere ecologică. Câteva dintre speciile care au rezistat includ:

• Peștele cambula (platica de Aral) – una dintre puținele specii capabile să supraviețuiască în apele sărate rămase.
• Specii de crustacee și moluște – s-au adaptat la noile condiții și oferă hrană păsărilor migratoare.

În ciuda pierderii biodiversității acvatice, unele păsări încă vizitează fostele țărmuri ale Mării Aral, inclusiv:

• Flamingo roz – care se hrănește cu crustacee în zonele umede rămase.
• Pelicani și egrete – care migrează sezonier prin regiune.

Peisajul actual – epave și praf toxic

Ceea ce a fost odinioară un peisaj acvatic plin de viață s-a transformat într-un deșert sterp, cunoscut sub numele de Aralkum. Navele de pescuit ruginite, rămase blocate în nisip, sunt simboluri ale dezastrului ecologic.

Solul uscat conține niveluri ridicate de sare și pesticide acumulate de-a lungul deceniilor, afectând sănătatea locuitorilor din zonă. Vântul ridică praf toxic, care provoacă probleme respiratorii și boli grave.

În ultimele două decenii, Kazahstanul a început proiecte de refacere a părții sale din Marea Aral. Construcția Barajului Kokaral a contribuit la refacerea nivelului apei în Mica Mare Aral, permițând reintroducerea unor specii de pești și relansarea activităților de pescuit.

Partea uzbekă a Mării Aral rămâne însă un peisaj deșertic, cu puține șanse de recuperare. Eforturile internaționale continuă, dar viitorul acestui ecosistem rămâne incert.

Marea Aral este un exemplu dramatic al impactului negativ pe care oamenii îl pot avea asupra naturii. Cei care o vizitează astăzi nu găsesc o mare plină de viață, ci un peisaj dezolant, unde doar câteva specii mai supraviețuiesc.